marți

Frica de mine...

Nu pot sa fac abstractie de ele. De gândurile acelea care toate exprima aceeasi dorintă: de a fi vie. Toate se îndreaptă,  parca tind sa se alinieze la aceeasi demarcație, cea a dorinţei, a iubirii. Ma intreb adesea dacă sti că plâng, cum plâng, care-mi sunt dorințele, care-mi sunt fricile?
M-ai facut sa visez, mi-ai trezit emoţii, mi-ai trezit frică. Frică ca la un moment dat o sa încetez să mai visez!

sâmbătă

Iubirea ca o vesnicie

Atunci cand l-ai gasit pe el si când lucrurile curg in firescul lor, nu perfect, dar optim, cand simti ca el e acela, dintr-o alta viată si doua drumuri s -au unit intr-unul singur, cand sufletul e îmbătat de bucurie dupa bucurie, cand il poti tine un brate chiar daca nu e lângă tine,
atunci iubeste ca pentru o vesnicie, si pentru viaţa dinainte si pentru cea care va urma!

Pretentii de la fericire

Dacă îndrăznești să te lași purtată de dorințele inimii tale, dacă ai maturitatea să îți permiți să pari naivă în dorința ta de a iubi și de a-ți asuma aventura de a fi VIE,

Dacă ești dispusă să te abandonezi în brațele iubirii fără teamă, dacă trădările pe care le-ai experimentat de-a lungul vieții te-au deschis si nu te-au uscat și ți-au închis inima din teama de a nu suferi din nou,

Dacă poți trece prin suferinta fără să încerci s-o ascunzi, s-o repari sau să o faci să pară altfel decât e, 
Dacă ești autentică în trăirile tale și îți asumi propriile stări,

Dacă îți dai voie să experimentezi bucuria, dacă poți să dansezi cu sălbăticie, lăsând extazul să te inunde din cap până în vârful degetelor de la picioare, fără nevoia de a fi realistă, precaută și fără a căuta să te întorci la natura umană și ”civilizată”, fără a te teme că s-ar putea să fii judecată.

Dacă poți ține piept unor acuzații ce vin din exterior fără a-ți trăda propriul suflet, dacă poti fii fidelă sufletului tău…prin urmare demnă de încredere,

Dacă poți găsi frumusețea și în zilele negre sau în experiențele neplăcute.

Dacă îți poți asuma un eșec și dacă în urma lui mai poți merge în natură sau pe malul unui lac și îi poți striga lunii argintii sau întregului Univers un mare ”DA”,

Dacă după o noapte de plâns și de durere, te poți trezi a doua zi îmbrățișând viața și dacă ai capacitatea de a face tot ce ține de tine pentru a face din noua zi un nou început,

Dacă există motivația interioară care te susține când totul din jurul tău pare să se destrame,

Dacă ești mândră de sufletul tău…atât de mândră încât să-l poți expune întregii lumi,

Dacă te simți bine cu tine și dacă poți rămâne singură cu tine, bucurându-te de compania pe care ți-o oferi în momentele goale.

Atunci meriți să fii iubită!

marți

Cumplite, imense, devoratoare nevoi

De cate ori mi se ia ceva, de cate ori pierd ceva sau pe cineva, reactia mea devine creatoare. Totul trebuie inlocuit si recreat. Totul trebuie sa iasă din mine si sa fie totusi eu, sa fie parte din mine. Creez tot ce e perisabil, evanescent, înșelător. Imi creez autosuficienţa, siguranta de sine. Doar pentru ca sunt femeie, nu vreau să trăiesc fără nevoi. Nimic nu înlocuiește viata sau dragostea. Am avut nevoie de protectie, de loialitate, de credintă, de înțelegere; am avut nevoie de echilibru, de dragoste; am avut nevoie de el.
Cumplite, imense, devoratoare nevoi. Viata ma forțează sa previn si sa tratez nevoile - sa fiu un cosmos in sine: bărbat, femeie, mamă, amantă, copil. Toate rolurile! Ce extenuant!

Cu mască...

Ma plimb. Adesea printre porumbei. Este modul meu de a ma interioriza. De a sta cu mine un timp. Si nu pot sa nu vad. Vad chipuri multe si ma intreb de devenirea mea. Fac un screening. Oameni care putrezesc de confort si bunăstare sau, din contră, de griji, mult prea multe griji. Fiecare cu masca lui.
Ma amuz si ma întristez totodata cand accesez rețelele de socializare. Acolo fiecare pare fericit. Fiecare isi etalează gândurile bune, evenimentele fericite, actiunile si emotiile pozitive, cu insistență de parcă ar vrea sa ma convingă ca viata e asa cum o prezintă fiecare dintre ei si toti laolaltă. Ca fiecare dintre ei face eforturi de a deveni mai umani, mai fericiti. Dar cum? Cu cat pret platit? Acel gen necesar de tăcere.

Din nou. Fiecare isi pune o mască. Masca fericirii si a abundenței. Si nu pot sa nu ma intreb daca oamenii acestia sunt vii? Daca mai trăiesc, mai simt ceva pe dinăuntrul lor? Daca simt focul, vâltoarea?
Sunt tot mai puţine viori care se aud şi tot  mai puţini trandafiri care zboară frânt. Sunt tot mai puţini îndrăgostiţi. Sunt tot mai puţine femei sărutate de bărbaţii lor sub felinare. Tot mai puţini bărbaţi au răbdare să înţeleagă o femeie în nopţile acestor vremi. Şi tot mai puţini domni sunt dispuşi să implore, sfâşietor, să nu fie părăsiţi. Şi muzica e tot mai departe de ea însăşi. Avem tot mai puţine, dar în lumea asta se numește abundenta.

luni

Soulmate

Toata viata cautam. Cautam in realitate, dar mai ales in vise. Mentalizam mereu fericirea. Si cum ar trebui sa arate, daca i-am da un chip? Ce nume ar purta daca am personaliza fericirea? ... O vibratie inalta. O mână întinsă ce crezi ca te mantuieste de toti ceilalți. O bucurie ce duce spre un sir nesfârsit de bucurii. Simtiri inalte intr-o desfătare parcă divină. Te regasesti in el. Te urca, te coboară. E momentul creatiei. E sufletul tau pereche. Chiar si pentru o clipă.